Deșeuri service auto: colectare, ulei uzat, filtre, acumulatori

Uleiul uzat: regulile din art. 31

Pentru uleiurile uzate, OUG 92/2021 are un articol separat. Producătorii și deținătorii, adică și service-ul, trebuie să se asigure că uleiurile uzate:

• sunt colectate separat, „în recipiente închise etanș, rezistente la șoc mecanic și termic, cu excepția cazului în care colectarea separată nu este posibilă din punct de vedere tehnic” (art. 31 alin. 1 lit. a);
• sunt tratate cu prioritate prin regenerare sau prin alte operațiuni de reciclare cu un rezultat cel puțin echivalent pentru mediu (lit. b);
• nu se amestecă: „uleiurile uzate prezentând caracteristici diferite nu se amestecă, iar uleiurile uzate nu se amestecă cu alte tipuri de deșeuri sau substanțe, dacă o astfel de amestecare împiedică regenerarea lor sau alte operațiuni de reciclare care ar genera rezultate echivalente sau mai bune, în ansamblu, asupra mediului decât regenerarea” (lit. c);
• sunt stocate „în spații corespunzător amenajate, împrejmuite și securizate” (lit. d).

Uleiul uzat rămâne deșeu periculos, deci se aplică și interdicția generală de a amesteca deșeurile periculoase între ele sau cu alte deșeuri (art. 28 alin. 1). Ambalajul uleiului nou spune același lucru: „Este interzisă amestecarea acestui ulei cu solvenți, lichid de frână și lichid de răcire.” (art. 32 alin. 2). Ține deci separat uleiul de motor, lichidele și solvenții.

Întreaga cantitate se predă „numai operatorilor economici autorizați să desfășoare activități de colectare, valorificare și/sau de eliminare a uleiurilor uzate” (art. 31 alin. 3). Ce cod R sau D treci în evidență la predare e explicat pe pagina despre codurile de valorificare și eliminare.

Dacă service-ul vinde și ulei de motor sau de transmisie, are obligațiile din art. 31 alin. 2: „să amenajeze în incintă un spațiu de colectare a uleiurilor uzate sau într-o zonă aflată la o distanță acceptabilă pentru clienți și să asigure colectarea cu titlu gratuit a acestora pentru tipurile de uleiuri comercializate”, să predea uleiurile colectate operatorilor autorizați și „să afișeze la loc vizibil indicatoare privind amplasarea spațiilor de colectare”. Încălcarea art. 31 se amendează cu 40.000-60.000 lei pentru persoanele juridice (art. 62 alin. 1 lit. a).

Pe lângă raportarea anuală a deșeurilor, producătorii și deținătorii de uleiuri uzate raportează anual direcției județene de mediu (fosta APM), până la 30 aprilie, măsurile luate după art. 31 alin. 1 (art. 49 alin. 9).

Acumulatori și anvelope: cine le preia

Acumulatorii auto

Acumulatorii cu plumb, adică bateriile auto obișnuite, sunt deșeuri periculoase (16 06 01*). HG 1132/2008 obligă producătorii de acumulatori auto să stabilească sisteme de colectare de la utilizatorii finali sau de la un punct de colectare din apropiere și să predea acumulatorii colectați, pe bază de contract, unui operator de tratare sau reciclare (art. 7 alin. 13 lit. a și c). Ce mai scrie în același articol:

• acumulatorii cu carcasa deteriorată sau cu pierderi de electrolit se colectează separat de cei intacți, „în containere speciale” (alin. 15);
• distribuitorii de acumulatori auto trebuie să colecteze acumulatorii de la utilizatorii finali, să aplice „sistemul «depozit»” (10% din prețul de vânzare, când clientul nu predă un acumulator uzat), să-i depoziteze „în spații special amenajate, împrejmuite și asigurate pentru prevenirea scurgerilor necontrolate” și să afișeze anunțul „Predați bateriile și acumulatorii auto în vederea valorificării” (alin. 16 și 17);
• utilizatorul final predă acumulatorii separat de alte deșeuri, între altele către „unitățile care prestează servicii de înlocuire a bateriilor și acumulatorilor” (alin. 18 lit. b). Un service care schimbă acumulatori e deci și loc de predare pentru clienți.

Din 18 august 2025 se aplică direct și capitolul despre deșeurile de baterii din Regulamentul (UE) 2023/1542: distribuitorii preiau gratuit deșeurile de baterii de pornire (SLI) din categoriile pe care le oferă sau le-au oferit ca noi, fără să le ceară clienților să cumpere una nouă sau să fi cumpărat-o de la ei (art. 62). Regulamentul poate schimba o parte din regulile HG 1132/2008; verifică la direcția județeană de mediu ce se aplică la tine. Service-ul predă acumulatorii adunați unui colector autorizat sau prin sistemul producătorilor, cu formularul de expediție.

Anvelopele

Anvelopele scoase din uz nu sunt periculoase (16 01 03), dar au reguli proprii în HG 170/2004:

• cine le deține nu le abandonează pe sol, nu le îngroapă, nu le aruncă în ape și nu le arde decât în condițiile legale ale incinerării deșeurilor (art. 8 lit. a și b);
• le predă firmelor care vând anvelope noi sau celor autorizate să le colecteze sau să le valorifice (art. 8 lit. c);
• firma care vinde anvelope noi sau anvelope uzate destinate reutilizării trebuie să preia anvelopele uzate „de același tip și în aceeași cantitate cu cele comercializate, aduse de cumpărătorul final” (art. 9 lit. a) și să aibă capacități de depozitare pentru ele (lit. b).

Dacă service-ul vinde și anvelope, îl privește și pe el obligația de preluare de la clienți. Mai departe, firmele care introduc pe piață anvelopele noi răspund ca anvelopele uzate colectate să fie reutilizate, reșapate, reciclate sau valorificate energetic (art. 6 alin. 1 lit. b).

Transportul: ce formular însoțește fiecare predare

HG 1061/2008 reglementează transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României; transportul deșeurilor municipale făcut de operatorii de salubrizare nu intră sub hotărâre (art. 23 alin. 1). Destinatarul, adică operatorul economic care primește deșeul, trebuie să aibă autorizație de mediu pentru colectare, stocare temporară, tratare, valorificare sau eliminare (art. 1 alin. 3).

• Deșeuri periculoase, peste 1 t/an din aceeași categorie: fiecare transport are formularul de expediție/transport (anexa 2) și formularul pentru aprobarea transportului (anexa 1), aprobat de direcția de mediu din județul în care e instalația care primește deșeul (art. 4 și art. 7).
• Deșeuri periculoase, sub 1 t/an din aceeași categorie: ajunge formularul de expediție/transport, în care scrie clar că deșeurile sunt sub 1 t/an, în 3 exemplare: expeditor, transportator, destinatar (art. 15).
• Deșeuri nepericuloase (anvelopele, metalul, cartonul): formularul de încărcare-descărcare (anexa 3), semnat de expeditor, transportator și destinatar (art. 20 alin. 4 și art. 21).

După ce face operația lui (colectare, stocare temporară, tratare, valorificare sau eliminare), destinatarul semnează formularul de expediție și îți trimite o copie (art. 13). Păstrează-l lângă evidență. Unde hotărârea scrie „agenția județeană pentru protecția mediului”, azi e direcția județeană de mediu.

Dacă duci tu deșeurile, cu mașina service-ului, formularul nu e de ajuns. „Transportul deșeurilor se face numai cu autovehicule inscripționate cu litera «D» la loc vizibil” (OUG 92/2021, art. 16 alin. 2^1). Hotărârea interzice orice transport de la locul de producere fără respectarea prevederilor ei (art. 1 alin. 4). Transportul deșeurilor periculoase, „indiferent de cantitatea anuală în care acestea se generează”, respectă normele pentru transportul rutier de mărfuri periculoase din HG 1.175/2007 (art. 3), iar personalul, inclusiv transportatorul, „deține echipament special și este instruit” pentru utilizarea lui și pentru primele măsuri în caz de poluare accidentală (art. 11 alin. 1). De obicei, e mai simplu ca operatorul autorizat să ridice deșeurile de la service.

Ce ai de făcut, pas cu pas

1. Faci lista deșeurilor service-ului, cu codul fiecăruia (art. 8 alin. 1). Pornește de la tabelul de mai sus.
2. Desemnezi o persoană pentru gestionarea deșeurilor, un angajat sau un extern (art. 23 alin. 4). Cine poate fi și când trebuie instruită afli pe pagina despre responsabilul de mediu.
3. Încheii contracte cu operatorii economici autorizați și le ceri autorizația de mediu: verifici că fiecare operator economic are în ea codurile deșeurilor tale.
4. Amenajezi locul de stocare: recipiente închise și etichetate, separate pe categorii.
5. Completezi formularul potrivit la fiecare predare și păstrezi exemplarul tău, cu data predării și cantitatea.
6. Treci lunar în evidență fiecare cod, în tone, cu destinația, după modelul din anexa 1 la HG 856/2002. Cum se completează vezi în ghidul despre evidența gestiunii deșeurilor.
7. Raportezi la termen: deșeurile, electronic, până la 15 martie (art. 48 alin. 1), și măsurile pentru uleiurile uzate, până la 30 aprilie (art. 49 alin. 9). Păstrezi evidența cel puțin 3 ani (art. 48 alin. 5).